Totul se dorește „pe repede înainte”. Să câștigăm repede și cât mai mult, imediat ce începem să lucrăm, sau chiar și fără, să avansăm în carieră, imediat ce am început să lucrăm, chiar și fără să știm mare lucru, să plecăm de lângă părinți, imediat ce am devenit majori, chiar și fără să avem venituri proprii, să ne cumpărăm diverse lucruri, chiar și fără a avea un buget potrivit pentru ele, să mâncăm repede, chiar și pe tastatură sau la TV, să slăbim repede, chiar dacă mâncăm mult, să vrem ce au alții, chiar și fără a avea educația, experiența și viața lor, să vrem să „zburăm”, chiar și fără a avea tehnica necesară, să mergem mai departe, chiar și fără să mulțumim celor care ne ajută să facem asta, să nu ne bucurăm de gesturile mici și să așteptăm doar oferte mari, să uităm de unde am pornit și de oamenii care ne-au însoțit, să ...
Și într-o zi, putem cădea și ne întrebăm „de ce?” Sau poate nu avem nici atunci timp de întrebări și de analize...
Avem timp să ne oprim un pic și să ne gândim?
