Obișnuiți să etichetați pe cineva? V-ați gândit că îl poate afecta? Etichetele ar trebui să ne ajute să identificăm și să diferențiem tot felul de obiecte de pe raft și să îl alegem pe cel mai potrivit. În copilăria unora dintre noi puneam etichete pe caietele de la școală, mamele și bunicile le puneau pe borcanele cu dulcețuri sau cu gemuri, sau pe pachetele cu carne pe care le depozitau în congelatoare.
De ce punem etichete și oamenilor? De ce și copiii fac același lucru? Și de ce cei etichetați sunt excluși din anumite grupuri, doar pentru că sunt mai grăsuți, mai slăbuți, mai cu ochelari, mai „tocilari”, mai săraci, vinovați, albi, negri etc.
Ne-am gândit vreodată ce efect au aceste etichetări asupra oamenilor, mai ales asupra copiilor?
Cunosc o doamnă, căreia, încă de când era mic copil, pe motiv că a fost o sarcină nedorită, propria ei mamă i-a tot spus că e urâtă și că nu arată bine. În plus, o punea să muncească în casă, mai ceva decât pe un salahor. Ani și ani, aceleași cuvinte i le-a adresat. Cum a crescut fetița? Crezând că e urâtă și că nu e bună de nimic... Ani de zile a crezut că așa e, în primul rând pentru că aceste cuvinte îi erau adresate de o persoană extrem de importantă din viața ei. Degeaba, mare fiind, după ce a avut curajul să îmi povestească mie, de exemplu, îi tot spuneam că nu e nici urâtă și că are foarte multe calități, ea nu reușea să-i creadă pe alții, ci rămăsese cu ideile impregnate de propria mamă. Ce emoții i-au generat ani de ani aceste etichete e greu de imaginat de noi, cei din jur.
A rămas cu această idee și a trăit cu durerea în suflet, devenind un adult traumatizat și stigmatizat de propria mamă. Numai cu un bărbat iubitor și înțelegător al situației și care i-a scos în permanență calitățile, a putut să realizeze ușor, ușor că are calități fizice și intelectuale reale și că există și astfel de etichetări puse de propria mamă, fără suport real, ci conținând propriile frustrări.
Și adultul poate fi traumatizat. Dacă la serviciu i se spune de către șef (ca un manager ar ști că nu așa se lucrează cu cei din echipă) că nu e bun de nimic, el ce va înțelege? Astfel de așa-ziși manageri nu știu și nu au învățat, pentru că probabil au fost numiți, nu și-au câștigat poziția urmând niște pași ai carierei, că rezultatele proaste ale oamenilor din propria echipă sunt, de fapt, propriile neputințe.
Sunt manageri care nu caută să înțeleagă motivul, ci preferă să găsească țapul ispășitor în alții, să jignească oamenii din jur și să îi eticheteze. N-au învățat că pot da un feedback negativ, mai puțin plăcut, dar nu trebuie să eticheteze, că nu trebuie să existe găști și tabere adverse, proști și deștepți, buni și slabi, bine îmbrăcați și prost îmbrăcați, „de gașcă” și din afara găștii etc.
Orice fel de etichetă poate afecta viața unui om pe termen mediu și lung.
La cursul de expert în egalitatea de șanse discutăm și despre etichete.
Vă invităm!
