„Ca sa evoluezi, trebuie sa fii dispus sa-ti faci prezentul si viitorul diferit de trecut. Trecutul tau nu este destinul tau.” – Alan Cohen

Citatul de mai sus vorbeste despre o parte importanta dintre credintele mele, motiv pentru care imi si place atat de mult Adevarurile cele mai profunde sunt, de multe ori, cuprinse in cuvinte simple si putine. Cuvinte care, desi sunt necomplicate si directe, exprima un adevar pe care il simti atat de putenic, incat il senzatia devine aproape viscerala.

Cu totii avem (sper:)) momente de analiza interioara profunda din cand in cand. Sunt acele momente speciale in care stai de vorba cu tine – si nu pentru ca ai fi ramas fara interlocutori 🙂 – si ai, uneori, revelatii importante despre tine si viata ta, la cel mai profund nivel. Mesajul exprimat in citatul ales de mine astazi este despre o astfel de revelatie. Este despre momentul in care intelegi ca orice s-ar fi intamplat in trecut (trecut = timpul trecut de la inceputul vietii tale pana la secunda care doar ce s-a scurs), orice decizii ai fi luat si orice alegeri ai fi facut, este dreptul tau si ai libertate totala sa iei o decizie noua. O decizie noua care este acel inceput pe care ni-l dorim uneori din tot sufletul si nu intelegem de ce nu vine, de ce nu ni se intampla.

Noile inceputuri si schimbarile de care avem nevoie ca de aer, cateodata, nu se vor intampla niciodata. Nu au cum sa se intample. Pentru ca ele nu sunt intamplari. Ele sunt deciziile noastre – constiente sau nu. Dar ne apartin, oricum ar fi.

Am vorbit de multe ori despre libertate si limitari. De curand, dupa o discutie pe acest subiect, am primit ca feedback o reactie care a facut cat mii de alte cuvinte si care mi-a aratat ca in mintea acelei persoane s-a produs, intr-o secunda, o schimbare majora. Cuvintele de final au fost: „nu mi-a trecut prin minte pana acum, nu m-am gandit niciodata ca este libertatea mea sa aleg si sa iau ce decizii cred eu ca sunt potrivite pentru mine. Nu am stiut ca am voie. Nu mi-am dat seama niciodata pana acum cat de multa libertate am”. Dupa ce am plecat, a urmat unul dintre acele momente – de care eu am foarte, foarte multa nevoie – in care eu si cu mine ne asezam impreuna si stam de vorba despre lucruri esentiale pentru mine. Despre trecut, prezent si viitor. Despre decizii si consecinte. Despre variante. Si despre impactul propriilor actiuni asupra celorlalti. Despre impactul propriilor mele actiuni asupra celorlalti.

Ouch….This really hurts sometimes…or, on the contrary 🙂 Poate fi cel mai bun lucru care se poate intampla, in conditile in care imi respect principiile proprii.

Unul dintre lucrurile importante pe care le-am invatat de la viata este sa imi pun in joc toate resursele pentru a lua decizia (cea mai buna decizie pe care o pot lua in contextul dat) si apoi sa merg mai departe concentrandu-ma pe pasii urmatori. Sa nu ma indoiesc niciodata de corectitudinea deciziei pe care am luat-o la acel moment pentru ca putea fi cea mai buna decizie pe care o putem lua in contextul dat in acel moment. Sau nu. Nu am sa stiu niciodata – cel putin in anumite cazuri. Ceea ce stiu cu certitudine, insa, este ca nu mai pot schimba nimic din ce a fost. Nu am cum sa fac sa nu se fi intamplat. Nu pot lua inapoi nimic. Am invatat sa imi asum onest – fata de miine in primul rand – orice consecinte vor decurge din aplicarea unei decizii luate de mine pentru a putea sa ma privesc in ochi in fiecare secunda a vietii mele. Am mai invatat un lucru pe care il pot numi „vital” – cel putin in anumite situatii: sa iau decizii diferite atunci cand modelul anterior nu mai este cel potrivit. Pentru ca lucrurile se schimba. Aceasta este una dintre capcanele in care cadem in mod constant: luam aceleasi decizii pentru situatii diferite – uneori pentru situatii chiar diametral opuse. Sindromul „masurii universale”, a „formulei universal valabile” etc.

Nu exista. Pur si simplu, nu exista.

Formula succesului este construita de fiecare data de la zero. Trebuie sa muncesti de fiecare data daca iti doresti sa evoluezi. Sa cresti. Sa schimbi. Sa nu mai astepti schimbarea sa vina de undeva. Nu vine. O construiesti tu. Daca vrei. Poate in trecut am luat decizii gresite. Stiu ca in trecut am luat si decizii gresite. Pot accepta asta. Vreau sa accept asta. Asa am invatat. Altfel, ar insemna ca modelul meu de luat decizii este perfect. Si daca ar fi perfect, catre ce si cum as mai putea sa evoluez? Am nevoie sa invat. Sa ma dezvolt. Sa imi continui drumul. Sa traiesc tot ceea ce drumul meu are de oferit. Sa imi iau lectiile de care am nevoie. Sa inteleg profund tot ceea ce traiesc. Sa schimb ceea ce nu am facut bine. Sa invat sa fac lucrurile altfel. Sa evoluez.

Trecutul meu nu este destinul meu. Viitorul meu este cea mai mare oportunitate de a schimba pe care o am. Sunt pe drum….merg catre maine.

Va doresc sa va construiti acel maine pe care vi-l doriti voi.

Cu drag,

Giorgiana