Obisnuiti sa etichetati pe cineva? V-ati gandit ca il poate afecta? Etichetele ar trebui sa ne ajute sa identificam si sa diferentiem tot felul de obiecte de pe raft si sa il alegem pe cel mai potrivit. In copilaria unora dintre noi puneam etichete pe caietele de la scoala, mamele si bunicile le puneau pe borcanele cu dulceturi sau cu gemuri, sau pe pachetele cu carne pe care le depozitau in congelatoare.

De ce punem etichete si oamenilor? De ce si copiii fac acelasi lucru? Si de ce cei etichetati sunt exclusi din anumite grupuri, doar pentru ca sunt mai grasut, mai slabut, mai cu ochelari, mai „tocilar”, mai sarac, vinovati, albi, negri etc.

Ne-am gandit vreodata ce efect au aceste etichetari asupra oamenilor, mai ales asupra copiilor?

Cunosc o doamna, careia, inca de cand era mic copil, pe motiv ca a fost o sarcina nedorita, propria ei mama i-a tot spus ca e urata si ca nu arata bine. In plus, o punea sa munceasca in casa, mai ceva decat pe un salahor. Ani si ani, aceleasi cuvinte i le-a adresat. Cum a crescut fetita? Crezand ca e urata si ca nu e buna de nimic… Ani de zile a crezut ca asa e, in primul rand pentru ca aceste cuvinte ii erau adresate de o persoana extrem de importanta din viata ei. Degeaba, mare fiind, dupa ce a avut curajul sa imi povesteasca mie, de exemplu, ii tot spuneam ca nu e nici urata si ca are foarte multe calitati, ea nu reusea sa-i creada pe altii, ci ramasese cu ideile impregnate de propria mama. Ce emotii i-au generat ani de ani aceste etichete e greu de imaginat de noi, cei din jur.

A ramas cu acesta idee si a trait cu durerea in suflet, devenind un adult traumatizat si stigmatizat de propria mama. Numai cu un barbat iubitor si intelegator al situatiei si care i-a scos in permanenta calitatile, a putut sa realizeze usor, usor ca are calitati fizice si intelectuale reale si ca exista si astfel de etichetari puse de propria mama, fara supor real, ci continad propriile frustrari.

Si adultul poate fi tarumatizat. Daca la serviciu i se spune de catre sef( ca un manager ar sti ca nu asa se lucreaza cu cei din echipa) ca nu e bun de nimic, el ce va intelege? Astfel de asa zisi manageri nu stiu si nu au invatat, pentru ca probabil au fost numiti, nu si-au catigat pozitia uramand niste pasi ai carierei, ca rezultatele proaste ale oamenilor din propria echipa sunt, de fapt, propriile neputinte.

Sunt manageri care nu cauta sa inteleaga motivul, ci prefera sa gasesca tapul ispasitor in altii, sa jigneasca oamenii din jur si sa ii eticheteze. N-au invatat ca pot da un feedback negativ, mai putin placut, dar nu trebuie sa eticheteze, ca nu trebuie sa existe gasti si tabere adverse, prosti si destepti, buni si slabi, bine imbracti si prost imbracati, „de gasca” si din afara gastii etc.

Orice fel de eticeta poate afecta viata unui om pe termen mediu si lung.

La cursul Egalitatea de sanse discutam si despre etichete.

Va invitam!